Acest site utilizează cookies

Folosim cookies pentru a personaliza conținutul disponibil pe acest site, pentru a oferi funcționalități specifice social media și pentru a analiza traficul de pe site. Totodată, partajăm informații despre folosirea acestui site către partenerii noștri - social media, analiză și publicitate.

Cand vizitezi orice site, acesta poate stoca sau solicita informatii in browserul tau, majoritatea sub forma de cookies. Aceste informatii pot fi despre tine, despre preferintele tale sau despre dispozitivul pe care il folosesti si sunt folosite in special pentru a face siteul sa functioneze in modul in care tu te astepti sa functioneze. Informatiile nu te identifica direct pe tine, dar iti pot oferi o experienta mai personalizata pe site. Pentru ca iti respectam dreptul la confidentialitate, poti refuza anumite tipuri de cookies. Cookie-urile NU sunt viruși și nu colectează date cu caracter personal.

Avocat dreptul muncii

Motive concediere • Drepturile salariatului • Decizie concediere • Contestatie concediere

Concedierea presupune incetarea contractului individual de munca pentru motive care tin de persoana angajatului sau nu tin de persoana angajatului si se realizeaza la initiativa angajatorului.

Concedierea pentru motive care tin de persoana salariatului

          Motivele care tin de persoana angajatului sunt motive care conduc la concedierea salariatului din cauza conduitei acestuia, pregatirii lui si sunt prevazute in art. 61 din Codul muncii:

  1. in cazul in care salariatul a savarsit o abatere grava sau abateri repetate de la regulile de disciplina a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de munca, contractul colectiv de munca aplicabil sau regulamentul intern, ca sanctiune disciplinara; 
  2. in cazul in care salariatul este arestat preventiv sau arestat la domiciliu pentru o perioada mai mare de 30 de zile, in conditiile Codului de procedura penala; 
  3.  in cazul in care, prin decizie a organelor competente de expertiza medicala, se constata inaptitudinea fizica si/sau psihica a salariatului, fapt ce nu permite acestuia sa isi indeplineasca atributiile corespunzatoare locului de munca ocupat; 
  4. in cazul in care salariatul nu corespunde profesional locului de munca in care este incadrat.

Ce trebuie sa contina decizia de concediere?

          Decizia de concediere trebuie să fie motivata in fapt si in drept si sa cuprinda precizari cu privire la termenul in care poate fi contestata si la instanta judecătoreasca la care se contesta, lipsa din continutul deciziei a unuia dintre elementele deciziei de concediere se sanctioneaza cu nulitatea absoluta a deciziei.      

Dupa emiterea deciziei de concediere angajatorul nu are dreptul sa modifice motivele care au determinat luarea masurii respective. Instanta sesizata cu o contestatie impotriva acestei masuri va judeca legalitatea concedierii prin luarea în considerare a motivelor care au fost mentionate initial in cuprinsul deciziei de concediere.

Angajatorul este obligat sa indice in decizia de concediere motivele de drept care au condus la aceasta, neindicarea lor conducand la nulitatea deciziei.

Potrivit art. 76 din Codul muncii elementele obligatorii care trebuie sa existe in decizia de concediere sunt:

  • motive care determina concedierea;
  • durata preavizului;
  • criteriile de stabilire a ordinii de prioritate;
  • in cazul concedierilor colective- lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si termenul in care salariatii urmeaza sa opteze pentru a ocupa un loc de munca vacant, in conditiile art. 64 din Codul muncii.

Avocat contestatie decizie de concediere sau decizie sanctionare loc de munca

 

In cazul in care sunteti sanctionati la locul de munca, decizia va putea fi contestata de catre avocatii nostri in 30 de zile calendaristice de la data comunicarii in forma scrisa a deciziei, iar decizia de concediere pe motiv de desfiintare, reorganizare, inaptitudine fizica/ psihica, necorespundere profesionala, incetare de drept, salariatul poate sa formuleze contestatie, in termen de 45 de zile de comunicarea acesteia, la instanta de judecata.

Instanta poate dispune fie anularea deciziei de concediere, fie plata la o despagubire.

 

          Contestatia privind decizia de concediere care urmeaza sa fie depusa la Tribunal trebuie sa contina in mod obligatoriu:

  • numele si prenumele, domiciliul sau resedinta partilor ori, pentru persoane juridice, denumirea si sediul lor. De asemenea, cererea va cuprinde si codul numeric personal sau, dupa caz, codul unic de inregistrare ori codul de identificare fiscala, numarul de inmatriculare in registrul comertului sau de inscriere in registrul persoanelor juridice si contul bancar ale reclamantului, precum si ale paratului, daca partile poseda ori li s­-au atribuit aceste elemente de identificare potrivit legii, in masura în care acestea sunt cunoscute de reclamant. Dispozitiile art. 148 alin. (1) teza a-II-­a din Codul muncii sunt aplicabile. Daca reclamantul locuieste in strainatate, va arata si domiciliul ales în Romania unde urmeaza sa i se faca toate comunicarile privind procesul.;

Drepturile angajatului se vor stabili prin contractul individual de munca si prin contractul colectiv de munca, orice dispozitie care va prevedea renuntarea la anumite drepturi, va fi lovita de nulitate absoluta.

          Conform Codului muncii, principalele DREPTURI ALE ANGAJATULUI sunt:

  • dreptul la salarizare pentru munca depusa este exprimat in bani si este alcatuit din salariul de baza, sporurile, indemnizatiile si alte suplimente. Salariul va fi platit cel putin o data pe luna si va fi stabilit prin negocierea individuala sau colectiva dintre salariat si angajator;
  • dreptul la repaus zilnic si saptamanal. Repausul zilnic nu poate fi mai mic de 12 ore intre 2 zile, dar exista si anumite exceptii. Repausul saptamanal prevede doua zile consecutive;
  • dreptul la concediu de odihna anual este de minimum 20 de zile in functie de zilele lucrate in acel an calendaristic, nefiind o durata maxima de zile pentru care se va putea acorda concediu de odihna;
  • dreptul la egalitate de sanse si tratament presupune a nu exista discriminare in functie de sex, orientare sexuala, caracteristici genetice, varsta, apartenenta nationala, rasa, culoare, etnie, religie, optiune politica, origine sexuala, handicap, situatie sau responsabilitate familia, apartenenta ori activitatea sindicala;
  • dreptul la demnitate in munca, in cazul in care angajatorul nu va respecta persoana salariatului, acesta il va despagubi in functie de prejudiciul cauzat;
  • dreptul la securitate si sanatate in munca, angajatorul trebuie sa ii ofere angajatului un mediu prielnic astfel incat sa isi desfasoara activitatea si fara a-i fi lezata sanatatea;
  • dreptul la acces la formarea profesionala, in sensul ca salariatul sa aiba parte de formare profesionala dispusa de catre angajator, cheltuielile fiind suportate de acesta; angajatorul este obligat a realiza programe cel puţin o dată la doi ani, daca are cel puţin 21 de salariati, sau cel putin o data la trei ani, daca are sub 21 de salariati;
  • dreptul la informare si consultare, ;
  • dreptul de a lua parte la determinarea si ameliorarea conditiilor de munca si a mediului de  munca;
  • dreptul la protectie, in caz de concediere;
  • dreptul la negociere colectiva si individuala;
  • dreptul de a participa la actiuni colective;
  • dreptul de a se constitui sau a adera la un sindicat;

© 2019 Cabinet de avocat Dulea Cristina